Fotbal extern

Special Video
A marcat 250 de goluri în carieră, unul în "cel mai frumos meci all-time". Povestea golgheterului Boninsegna, trădat de Inter, mereu interist

  • Publicat în 17 Noiembrie, 2013 la 20:30
  • de
Trădat de Inter, mereu interist
Foto: napoli.repubblica.it

„Inter va rămâne pentru totdeauna echipa mea, în ciuda tuturor trădărilor” (Roberto Boninsegna, la împlinirea a 70 de ani)

Miercurea trecută, unul dintre cei mai mari şi spectaculoşi atacanţi din istoria Interului şi a fotbalului italian, Roberto Boninsegna, a împlinit 70 de ani. „Nu-mi simt vârsta”, a ţinut să precizeze cel poreclit Bonimba, într-un interviu pentru Gazzetta dello Sport. Nici nu şi-o arată. Cu greu i se poate vedea un fir de păr alb în cap, lucru pe care a ţinut să-l sublinieze: „Părul meu este natural, nu este vopsit şi nici nu am folosit vreun alt truc. Este o moştenire de familie, pentru că mama mea a murit la 91 de ani având încă părul negru”.


Sursa foto: captură youtube TheGreatOneInterist

Nici măcar dezamăgirile trăite de-a lungul unei cariere impresionante nu i-au albit părul. Şi nu au fost puţine. Vorbeşte încă cu dezamăgire despre trădările de care a avut parte din partea Interului, echipa pentru care a suferit de mic şi pe care continuă să o susţină, deşi este respectat şi de fanii lui Juventus, unde a evoluat trei ani spre finalul carierei.

Roberto Boninsegna a fost un atacant complet. Excelent în jocul aerian, rapid şi tehnic, o adevărată furtună în careu, bun executant de penaltyuri şi lovituri libere, cu un stâng devastator şi o constanţă impresionantă. Astfel a reuşit să-i convingă în cele din urmă şi pe cei care l-au privit cu scepticism. Cea mai bună dovadă în acest sens este legată de prezenţa sa la Cupa Mondială din 1970. Lăsat iniţial în afara lotului pentru Mexic, Bonimba a sfârşit prin a fi titular şi a avea o contribuţie extrem de importantă la parcursul squadrei azzurra, care a jucat finala, pierdută în faţa Braziliei.

Începuturile şi prima trădare

Povestea lui Boninsegna începe în Matova, un mic oraş lombard în care s-a născut pe 13 noiembrie 1943 şi unde a crescut cu Inter în suflet. De altfel, a început fotbalul la academia nerazzurrilor, parcurgând toate etapele până aproape de debutul la echipa mare. Dar, când să facă pasul decisiv, i s-a refuzat această şansă. Prima trădare.

„Am crescut la Inter şi mă pregăteam să debutez în prima echipă, la Bergamo, în '63, când încă nu împlinisem 20 de ani. Herrera, însă, l-a ales din nou pe Di Giacomo, care avea mâna în ghips. După câteva zile, am fost trimis sub formă de împrumut la Prato, în Serie B. La finalul sezonului, am revenit la Milano, sperând să rămân, dar Allodi (Italo Allodi, directorul sportiv al Interului - n.r.) mi-a spus că ori merg la Potenza, ori nu voi mai juca. Am fost obligat să plec, tot în Serie B. În schimb, Inter a câştigat totul în acei ani, iar eu am suferit pentru că simţeam că aş fi putut fi parte din acele succese”, a povestit Boninsegna.

Dezamăgirea fostului atacant este firească, dar trebuie să ţinem cont de faptul că, în acea perioadă, la Inter, rivalii săi pe post se numeau Mazzola, Milano, Peiro şi Domenghini, astfel că şansele sale de a juca erau extrem de mici. În schimb, experienţele de la Prato şi Potenza l-au întărit, l-au ajutat să crească, apoi să facă saltul calitativ decisiv, la Varese, în Serie A. Ca o ironie a destinului, debutul său în prima ligă a avut loc chiar împotriva nerazzurrilor, pe 4 septembrie 1965, într-un meci pe care marea echipă a lui Herrera l-a câştigat cu 5-2.

Deşi Varese a încheiat campionatul 1965/66 pe ultimul loc, evoluţiile lui Boninsegna nu au trecut neobservate, iar Cagliari l-a achiziţionat pentru a forma un tandem exploziv cu Gigi Riva. În Sardinia a găsit un mediu foarte bun pentru a-şi continua creşterea şi un club care construia atent o echipă ce avea să scrie istorie în 1970, când a obţinut un improbabil Scudetto, singurul al sarzilor.

Revenirea la prima dragoste

Bonimba a disputat trei campioante în tricoul lui Cagliari, devenind unul dintre cei mai apreciaţi atacanţi din Serie A. Alături de Riva, a format un tandem senzaţional, chiar dacă ambii jucători aveau calităţi asemănătoare. Parteneriatul dintre cei doi s-a întărit şi în afara terenului, unde au devenit prieteni foarte buni, şi a fost "transferat" şi la naţională, unde Boninsegna a debutat pe 18 noiembrie 1967, într-o partidă cu Elveţia din preliminariile Campionatului European.

Perechea Riva-Boninsegna a reprezentat principalul motiv al ascensiunii lui Cagliari din acei ani. Sarzii au ajuns chiar la un pas de Scudetto, în 1969, dar Fiorentina le-a răpit bucuria de a fi campioni ai Italiei. În vara acelui an, antrenorul Manlio Scopigno a recurs la o mică revoluţie în lot. Printre cei aflaţi în vizorul tehnicianului se afla şi Bonimba.

„În '69, am terminat pe locul 2 şi simţeam că putem câştiga titlul, dar Scopigno mi-a spus că unul dintre mine şi Riva trebuie sacrificat. Gigi nu voia să plece din Sardinia şi am înţeles că eu sunt cel care trebuie să plece. Le-am spus însă că accept doar dacă mă întorc la Inter. Au acceptat, pentru că, în schimbul meu, i-au primit pe Gori, Poli şi Domenghini”, şi-a amintit Boninsegna felul în care a revenit la prima şi singura sa dragoste.


Sursa: storiedicalcio.altervista.org

Era o mutare care mulţumea pe toată lumea. Inter căuta un vârf veritabil, după ce Mazzola a abandonat acest post şi începuse să joace mai retras, Boninsegna se întorcea acasă, iar Cagliari îşi completa lotul şi, un an mai târziu, devenea campioana Italiei.

Cei mai frumoşi ani

Fără îndoială, Bonimba a trăit cei mai frumoşi ani ai carierei de jucător la Inter. În cele şapte sezoane în nerazzurro, a cucerit un Scudetto, a jucat o finală de Cupa Campionilor, pierdută în faţa marelui Ajax al lui Cruyff şi a fost de două ori golgheterul campionatului. S-a bucurat de fiecare zi petrecută la Milano, pentru că evolua la echipa lui de suflet. Nici măcar pierderea titlului în primul său sezon, chiar în faţa lui Cagliari, nu l-a descurajat.

„Eram fericit, pentru că mă simţeam ca acasă, iar Mario Corso mi-a spus că Marele Inter al lui Herrera ar fi câştigat şi mai multe trofee cu mine în echipă. Cea mai mare bucurie rămâne golul din foarfecă împotriva Foggiei, marcat în ziua în care am sărbătorit cucerirea titlului din '71. Doi ani am fost golgheterul campionatului, dar, de fapt, au fost trei, pentru că, în '74, au considerat că golul meu cu Cesena a fost autogol şi astfel a câştigat Chinaglia”, a rememorat Boninsegna.

Reuşita cu Foggia la care face referire fostul atacant al nerazzurrilor a rămas în istoria clubului. Nu doar pentru spectaculozitatea sa, ci şi pentru că a reprezentat finalul apoteotic al unui sezon pe care fanii Interului şi-l amintesc şi în prezent.


Foto:storiainter.com

Stagiunea 1970/71 a început foarte prost pentru Inter, care, în primele cinci etape, a obţinut o singură victorie şi pierduse fără drept de apel derbyul cu rivalii de la Milan (0-3). Ca urmare, antrenorul Heriberto Herrera a fost demis, iar în locul său a fost adus Giovanni Invernizzi, tehnicianul de la echipa de tineret. Un nou eşec, în runda a şaptea, 1-2 cu Napoli, părea să pună definitiv capăt speranţelor la titlu.

Însă, din acel moment, Inter a început o incredibilă cursă de recuperare. Nu a mai pierdut niciun meci până la finalul sezonului şi a devenit matematic campioană când mai erau de disputat două etape, în urma victoriei cu Foggia, scor 5-0. Boninsegna a marcat primul gol al acelei întâlniri, o reuşită de o frumuseţe rară, care a pecetluit nu doar un nou Scudetto pentru nerazzurri, dar şi primul său titlu de golgheter al Seriei A, cu 24 de goluri, cu cinci mai multe decât următorul clasat în această ierarhie, Pierino Prati, de la Milan.

VIDEO: Golul superb din foarfecă (sursa)

Practic, Bonimba îşi continua forma extraordinară începută cu un an înainte, când a fost unul dintre remarcaţii naţionalei Italiei la Cupa Mondială din Mexic. Interesant este că el nici măcar n-ar fi trebuit să traverseze oceanul. Reţinut în lotul lărgit de 40, atacantul nerazzurrilor nu a fost oprit printre cei 22 pentru turneul final. Accidentarea lui Anastasi a fost şansa sa, de care a ştiut să profite.

A marcat în "cel mai frumos meci" all-time

Boninsegna nu doar că a ajuns în Mexic, dar a şi devenit titular. În semifinala istorică împotriva Germaniei Federale, acel 4-3 care încă este considerat de mulţi cel mai frumos meci din istoria fotbalului, a deschis scorul pentru azzurri şi i-a oferit pasa decisivă lui Rivera la golul care a trimis Italia în ultimul act. A marcat şi în finala cu Brazilia, anulând avantajul iniţial al sud-americanilor, dar Pele şi coechipierii săi s-au dovedit în cele din urmă prea puternici şi s-au impus cu 4-1.

VIDEO: Italia - RFG (CM Mexic 1970)

În ciuda prestaţiilor sale, raportul cu selecţionerul Valcareggi nu a fost niciodată unul foarte bun: „A greşit totul. Să-l laşi în afara echipei pe Rivera în finală era ca şi cum Brazilia îl lăsa pe bancă pe Pele. Când eram conduşi cu 3-1 şi a decis să-l introducă pe Rivera, Domenghini şi Mazzola au refuzat să iasă, iar antrenorul m-a chemat pe mine. Am fost atât de supărat încât am aruncat cu ghetele spre bancă”.

În sezonul de după câştigarea titlului, Inter a terminat doar pe locul 5 în Serie A, dar Boninsegna a repetat victoria în competiţia golgheterilor, reuşind să puncteze de 22 de ori. De asemenea, a avut o contribuţie importantă în calificarea nerazzurrilor în finala Cupei Campionilor din 1972, pierdută în faţa lui Ajax (0-2). Nu doar prin golurile înscrise, 4 la număr, ci şi prin implicarea într-un incident în meciul tur cu Borussia Monchengladbach.

Cutia de Coca Cola a scăpat Interul de la dezastru

Pe 20 octombrie 1971, Europa fotbalistică era în stare de şoc. În Germania, în optimile de finală ale CCE, maeştrii catenaccio-ului, italienii de la Inter Milano, pierdeau cu un scor incredibil, 1-7, în faţa marii echipe a Borussiei Monchengladbach, în care jucau Berti Vogts, Jupp Heynckes sau Gunter Netzer. Boninsegna a înscris unicul gol al oaspeţilor şi tot el a fost lovit în cap de o cutie de Coca Cola în minutul 29, într-un moment în care scorul era doar 2-1.

VIDEO: Un 1-7 anulat de o cutie cu suc

Jucătorul interist a rămas inconştient câteva minute, timp în care arbitrul a oprit meciul. Nerazzurri l-au înconjurat pe arbitrul Dorpmans şi au cerut suspendarea definitivă a partidei. În cele din urmă, aceasta a continuat, fără Boninsegna, înlocuit, iar gazdele s-au dezlănţuit: 5-1 la pauză, 7-1 la final.

Vicepreşedintele Interului, Giuseppe Prisco, a înaintat un protest oficial la UEFA şi a cerut victoria cu 3-0 la masa verde. Forul european a evitat să ia o decizie radicală, mulţumindu-se să anuleze rezultatul întâlnirii şi să stabilească rejucarea acesteia, pe teren neutru, la Berlin, la o dată ulterioară returului de la Milano. Practic, cele două manşe au fost inversate.

Italienii au profitat la maximum, câştigând cu 4-2 pe teren propriu, unul dintre goluri a fost marcat de Boninsegna, apoi au rezistat eroic la Berlin, unde au terminat la egalitate, scor 0-0, un meci în care Borussia a ratat şi un penalty.


Foto: borussia.de

A doua trădare: „Domnule preşedinte, la Juve să mergeţi dumneavoastră!”

Înfrângerea din finala cu Ajax nu a reprezentat doar dovada că stilul italian nu mai putea aduce succesul în acea perioadă, fiind depăşit categoric de fotbalul total, ci şi un final de ciclu pentru Interul lui Burgnich, Facchetti sau Mazzola. Nerazzurri erau nevoiţi să înceapă reconstrucţia şi să privească mai mult spre viitor decât spre trecut.

Au urmat ani dificili, în care Inter a reuşit doar calificări în Cupa UEFA, fără a se apropia de zona luptei pentru titlu. Boninsegna a continuat însă să fie principalul marcator al echipei, dar chiar şi în aceste condiţii, în vara anului 1976, clubul a decis să se despartă de el.

Se terminase un ciclu, dar eu aş fi rămas la Inter toată viaţa dacă nu aş fi fost trădat pentru a doua oară. Eram în vacanţă, la Viareggio, şi luam prânzul cu soţia mea când am fost sunat de preşedintele Fraizzoli, care mi-a spus că m-a vândut la Juventus. I-am răspuns textual: «Domnule preşedinte, la Juve să mergeţi dumneavoastră!». Însă, la fel cum s-a întâmplat prima oară cu Potenza, am fost nevoit să plec”, a povestit Bonimba.

Teoretic, afacerea a fost făcută de nerazzurri, care cedau un jucător de 33 de ani în schimbul lui Anastasi, care avea doar 28 de ani. Următoarele trei sezoane au arătat însă că beneficiarii schimbului au fost torinezii. Boninsegna şi-a atras rapid suportul fanilor, datorită golurilor sale, s-a integrat excelent în mecanismul perfect pus la punct de Trapattoni şi a avut o contribuţie importantă la cucerirea celor două titluri din 1977 şi 1978, a Cupei UEFA din 1977 şi a Cupei Italiei din 1979.

Juventus i-a oferit prelungirea contractului, deşi avea 36 de ani, dar Boninsegna a preferat pentru finalul carierei sale un loc călduţ la Verona, în Serie B, decât o slujbă part-time în tricoul bianconero. S-a retras în 1980, lăsând în urmă aproape 600 de meciuri în toate competiţiile şi peste 250 de goluri.

După retragere

După ce a renunţat a cariera de jucător, a ieşit din lumina reflectoarelor, lucrând pentru scurt timp ca antrenor al naţionalelor de tineret din Serie C. În acea perioadă „i-am lansat, printre alţii, pe Abbiati, Toldo, Montella, Di Biagio sau Toni”. A regretat întotdeauna că nu a primit nicio şansă la Inter, nici ca tehnician, nici în altă funcţie.

„Nicio problemă, rămân interist, chiar dacă nu sunt nici măcar scouter. Am avut o întâlnire cu Moratti, în urmă cu doi ani, şi stabilisem să ne întâlnim şi se părea că aş fi putut deveni team manager. Când am ajuns la sediu, secretara mi-a spus că preşedintele nu mă poate primi. De atunci nu am mai vorbit, iar din acest sezon nu mai am nici măcar abonament pe San Siro”, s-a destăinuit Boninsegna.

Mai speră ca Inter să-l cheme totuşi într-o zi şi să-i ofere o funcţie? „Nu, asta nu! După atâtea trădări, nu mai vreau să mă gândesc”.

VIDEO: Golgheterul Boninsegna

Comentarii
  • 2013-11-21, 22:19
  • Scris de : unu
Articol copiat! Frumos dar copiat!
  • 2013-11-23, 13:01
  • Scris de : Ionuţ Tătaru
Copiat de unde? Aş fi recunoscător să aflu, te rog
  • 2013-11-21, 18:50
  • Scris de : sorin
oricum,frumos reportaj,nu cancanuri gen prosport,gsp,gandul,..etc
  • 2013-11-18, 08:16
  • Scris de : misu
nu heriberto ci helenio era numele mic al celebrului antrenor.documentarea!!!
  • 2013-11-18, 10:03
  • Scris de : Ionuţ Tătaru
Nu e nicio greşeală. Este vorba despre Heriberto Herrera, un antrenor paraguayan, care, înainte de Inter, a trecut şi pe la Juventus. Nicio legătură cu mult mai cunoscutul Helenio Herrera, exceptând numele
  • 2013-11-18, 09:39
  • Scris de : bgd
http://en.wikipedia.org/wiki/Heriberto_Herrera Cred ca tu ar trebui sa te documentezi mai bine inainte de a corecta.

Scrie un comentariu

(nu va fi publicat)
* camp obligatoriu 9 + 1 =
ANTI-SPAM
Adaugă comentariu
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Fanii lui "U" Cluj pot deveni 'socios'!
"U" Cluj va demara, în următoarele săptămâni, o campanie pentru un proiect tip socios. Suporterii vor putea deveni membri susţinători ai Asociaţiei "Alb-Negru", printr-o cotizaţie anuală. Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Dragoste pentru culori, indiferent de ligă!
Petrolul a strâns 6.500 de fani pe „Ilie Oană”, la partida cu Tufeni Băicoi! Mesaj pentru "U" Cluj și alte echipe de tradiție Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
"Nu am plecat niciodată!"
"U" Cluj a convins unul dintre preferaţii tribunelor să se alăture echipei şi în Liga a IV-a. Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Construcţia-gigant inaugurată la Cluj a dat startul Campionatului European!
Acesta va fi găzduit anul viitor în Polivalenta clujeană! Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Comando la Cluj!
Şedinţele de antrenament ale lui Ema Dolha fac deliciul publicului din parcul "Haţieganu" Sport Viral
Grădiniță St. Pauli
Grădiniță St. Pauli
FedCup. Romania vs. Germania, Ziua I
Fotografii: Daniel RUS / Stiridesport.ro
FedCup. Romania vs. Germania, Ziua I
CFR Cluj - ACS Poli Timişoara 1-0, 19 iulie 2015
Victorie pentru CFR Cluj, în primul meci de acasă al feroviarilor în sezonul ...
CFR Cluj - ACS Poli Timişoara 1-0, 19 iulie 2015
Transilvania Rally 2015 - PS 1 Floreşti
Transilvania Rally 2015, a cincea etapă din cadrul Campionatului Naţional de Raliuri, a debutat ...
Transilvania Rally 2015 - PS 1 Floreşti
Finala Cupei României - "U" vs. Steaua 0-3, 31 mai 2015
Steaua lui Gâlcă câştigă Cupa României după o victorie facilă împotriva...
Finala Cupei României - "U" vs. Steaua 0-3, 31 mai 2015
Reunire CFR Cluj, 15 iunie 2015
Lotul echipei CFR Cluj s-a reunit luni la Baza Sportivă "Transilvania", unde au ...
Reunire CFR Cluj, 15 iunie 2015
România - Serbia 24-28, 13 iunie 2015
România s-a calificat la Campionatul Mondial de Handbal, însă a suferit până la ...
România - Serbia 24-28, 13 iunie 2015
U Cluj - Ceahlăul Piatra Neamţ 2-0, 27 mai 2015
Succes amar pentru Universitatea Cluj! Retrogradaţi încă din etapa trecută, "studenţii" ...
U Cluj - Ceahlăul Piatra Neamţ 2-0, 27 mai 2015
CFR Cluj - Rapid Bucureşti 2-1, 23 mai 2015
Rapidul este a doua formaţie care a părăsit, sâmbătă, Liga 1, după Universitatea Cluj! ...
CFR Cluj - Rapid Bucureşti 2-1, 23 mai 2015
Asesoft - BC Mureş, finala 2015
CSU Asesoft a facut un pas important spre un nou titlu de campioana in Liga Nationala, ...
Asesoft - BC Mureş, finala 2015