Fotbal extern

Foto Video
Meciul de 10 al fascinantului Roberto Baggio. I-a marcat două goluri fantastice lui Buffon și i-a salvat postul "dușmanului" său, Lippi

Meciul de 10 al fascinantului Baggio
Foto: robertobaggio.com

Când îl priveşti pe Baggio jucând, auzi sunetele copilăriei. El este imposibilul făcut posibil” (Lucio Dalla, compozitor italian)

Clubul select al fotbaliştilor care au jucat pentru toate cele trei mari echipe ale Italiei - Inter, Milan şi Juventus - are zece membri: Luigi Cevenini, Giuseppe Meazza, Enrico Aldo Candiani, Aldo Serena, Roberto Baggio, Edgar Davids, Christian Vieri, Patrick Vieira, Zlatan Ibrahimovic şi Andrea Pirlo. Dacă s-ar realiza un sondaj printre fanii acestor cluburi privind cel mai popular jucător prezent în listă, probabil că Baggio ar fi câştigător. 

"Il Divin Codino" face parte din categoria fotbaliştilor aflaţi mai presus de orice rivalitate. Roby a fost un poet al fotbalului, un jucător capabil să transforme cele mai dificile execuţii în ceva banal. Mulţi, inclusiv autorul, îl consideră ultimul reprezentant a ceea ce a fost odată fotbalul romantic. Unul din acele talente pure care amintesc de bucuria jocului.

Dar ceea ce l-a impus pe Baggio în ochii tuturor tifosilor, indiferent de numele echipei pe care o susţin, a fost felul său de a fi. Modest, corect, implicat, capabil să depăşească momentele dificile şi să se reinventeze de fiecare dată. Şi-a atras simpatia tuturor şi pentru că, fără a fi un tip conflictual, a avut de suferit din cauza unor antrenori mult prea stricţi, precum Arrigo Sacchi, Fabio Capello sau Marcello Lippi, care au încercat să-i limiteze libertatea de care avea nevoie pe teren. Un sacrificiu pe altarul tacticii, atât de dragă italienilor. Le-a răspuns tuturor aşa cum ştia mai bine, cu evoluţii încântătoare şi goluri decisive.

Cel mai bun exemplu în acest sens este barajul de calificare în Liga Campionilor dintre Inter şi Parma, care a avut loc la finalul sezonului 1999/2000. Înaintea partidei, Massimo Moratti a anunţat că Lippi rămâne antrenorul nerazzurrilor doar în cazul unei victorii. Însă acest lucru însemna finalul carierei la Milano pentru Baggio. Roby a decis să-şi organizeze propria ieşire din scenă şi a oferit o prestaţie care este considerată una dintre capodoperele carierei sale. A marcat două goluri de o frumuseţe rară, care au ajutat-o pe Inter să câştige cu 3-1, iar pe duşmanul său să-şi păstreze postul.

Un raport imposibil

Roberto Baggio şi Marcello Lippi nu s-au înţeles niciodată. Raportul dintre ei a fost imposibil încă de la început. Cei doi s-au întâlnit prima oară în 1994, atunci când Lippi a devenit antrenor la Juventus. Au lucrat împreună un singur sezon, la finalul căruia torinezii au obţinut primul Scudetto după nouă ani de aşteptare. Baggio a ratat prima parte a stagiunii, din cauza unei accidentări, dar când a revenit a avut un aport important la câştigarea titlului.

Cu toate acestea, Lippi nu l-a considerat niciodată fundamental. La fel de adevărat este faptul că, în acea perioadă, începuse ascensiunea unui anumit Alessandro Del Piero, astfel că tehnicianul bianconerilor nu a avut nicio obiecţie atunci când Baggio a fost vândut la Milan în vara anului 1995, chiar dacă fanii aveau altă părere.

Cei doi aveau să se reîntâlnească patru ani mai târziu, în 1999, an în care Massimo Moratti l-a adus pe Lippi pe banca Interului. Baggio petrecuse deja un sezon în nerazzurro, unul deloc reuşit, pentru că echipa din Milano ratase calificarea în cupele europene. Dezamăgit, patronul interist a decis să bage adânc mâna în buzunar, cumpărându-l pe Christian Vieri de la Lazio şi angajându-l pe cel mai vogă antrenor al momentului din Italia, venit după cinci ani de succese la Juventus.

Ar fi trebuit să fie începutul unei perioade de dominaţie pentru Inter. Fanii visau cu ochii deschişi la un atac unic, format din Ronaldo, Vieri şi Baggio. În cele din urmă, s-a dovedit a fi un alt eşec răsunător pentru nerazzurri. Iar la acest lucru au contribuit şi tensiunile dintre Roby şi tehnician.

„Lippi mi-a declarat război din prima zi, fără niciun moment de pauză, fără un motiv plauzibil, fără sens şi fără logică. Problema era că şi atunci când nu jucam, numele meu se afla mereu pe buzele oamenilor, iar Lippi nu reuşea să se facă plăcut şi nu putea accepta acest lucru. A vrut să mă distrugă, să mă anihileze, dar nu a reuşit”, a povestit Baggio. 

Dovada că Lippi nu-l avea la inimă pe Baggio este o întâmplare petrecută în timpul unei şedinţe de pregătire la Appiano. „Jucam un meci de antrenament şi i-am dat o pasă de peste 40 de metri lui Bobo Vieri din care acesta a marcat. S-a întors către mine şi m-a aplaudat, la fel cum a făcut şi Christian Panucci. Un lucru normal între coechipieri. Dar Lippi a luat-o razna. «Vieri, Panucci, ce dracului faceţi? Credeţi că suntem la teatru? Nu suntem aici pentru a ne aplauda unul pe altul, suntem aici pentru a munci!»”, şi-a amintit câştigătorul Balonului de Aur din 1993.

Episodul este amintit şi de Javier Zanetti în autobiografia sa, "Giocare da uomo", în care căpitanul nerazzurrilor recunoaşte că Marcello Lippi nu a reuşit să se impună la Inter, în ciuda CV-ului său impresionant. Unul dintre motive a fost aroganţa tehnicianului. Un altul, „diferenţele culturale dintre juventini şi interişti”.

„Lippi e juventin şi a venit la Appiano Gentile simţindu-se puţin precum un colonizator englez din secolul XVIII, care a debarcat pe un pământ îndepărtat pentru a-l civiliza”, explică Zanetti. Vestiarului interist nu i-a plăcut acest fel de a fi privit de sus, la fel cum nu i-a picat bine atunci când, înaintea unui meci din deplasare cu Juventus, Lippi le-a spus jucătorilor săi că „de fiecare dată când jucaţi la Torino, o faceţi cu frică. Îmi amintesc bine cu câtă frică evoluaţi când eu eram antrenor la Juventus”. În aceste condiţii, nu este greu de înţeles de ce un tehnician atât de important nu a reuşit să-şi arate valoarea şi la Inter.

Totuşi, iniţial, relaţia dintre Lippi şi Baggio părea să funcţioneze şi nu anunţa ceea ce a urmat. „Când a venit la Inter, Lippi a dorit să vorbească cu mine şi, în timpul acelei discuţii, mi-a spus că figurez în planurile lui şi că sunt un jucător foarte important pentru el. Am plecat în vacanţă convins că voi avea un rol în noul sezon. M-am întors şi am văzut că lucrurile s-au schimbat. Nu şi-a respectat promisiunea”, declara Baggio într-un interviu pentru Gazzetta dello Sport din decembrie 1999.

La fel de arogant, Lippi a răspuns că „aici nu este FC Baggio. Eu trebuie să fac Interul să câştige. Baggio are perfectă dreptate, nu mi-am ţinut promisiunea pe care i-am făcut-o, iar pentru asta există un motiv. Până acum, a fost mai mereu accidentat. Mai mult decât atât, nu era posibil să-l pun în teren, în condiţiile în care aveam deja în minte o echipă încă din perioada de pregătire. Alegerea mea nu are la bază nici antipatia, nici simpatia pentru cineva. Toţi jucătorii cunosc modul în care mă comport faţă de ei. Treaba mea este să găsesc cele mai bune soluţii posibile şi să aleg fotbaliştii care sunt în cea mai bună formă”.

Privind din perspectiva antrenorului, raţionamentul este cât se poate de corect. Dar este dificil să te situezi de partea lui Lippi în condiţiile în care, deşi folosit rar, Baggio îşi făcea treaba de fiecare dată. Aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în prima etapă a returului din sezonul 1999/2000. Inter juca la Verona, cu Hellas, iar la pauză era condusă cu 1-0. În partea a doua, Roby a intrat pe teren şi i-a pasat lui Recoba pentru golul egalizator, înainte de a aduce victoria nerazzurrilor pe final.

Verona - Inter 1-2

Dar nu venise încă momentul pentru ca Baggio să aibă ultimul cuvânt în această dispută.

Cea mai frumoasă despărţire 

Inter a început cu ambiţii mari sezonul 1999/2000. Dar, după un start foarte bun, au apărut problemele, iar nerazzurrii au încheiat campionatul doar pe locul 4, la egalitate de puncte cu Parma, care s-a clasat a cincea. Echipa lui Lippi avea avantajul rezultatelor directe (5-1 şi 1-1) şi al golaverajului (+22 faţă de +15), dar federaţia italiană a decis ca a patra reprezentantă a Seriei A în Liga Campionilor să se decidă într-un joc de baraj.

Partida a avut loc la Verona, pe Stadio Bentegodi, pe data de 23 mai 2000 şi a reprezentat apoteoza lui Roberto Baggio în tricoul Interului. Din păcate pentru fanii nerazzurri, şi finalul experienţei sale milaneze.

Lucrurile erau simple. La capătul unei stagiuni mai curând dezamăgitoare, Marcello Lippi ar fi rămas antrenorul Interului doar în cazul unei calificări în Liga Campionilor. Dar rămânerea lui Lippi ar fi însemnat plecarea lui Baggio, folosit titular în acel meci, din cauza problemelor de lot. Nimeni nu l-ar fi acuzat pe Roby dacă nu ar fi dat totul. Dar profesionalismul său nu l-a lăsat să facă acest lucru.

Încă din primele minute, Baggio a luat jocul pe cont propriu. Cele mai periculoase acţiuni ale Interului au plecat din piciorul său. Dar şansele nerazzurrilor de a câştiga au suferit o grea lovitură după ceva mai mult de jumătate de oră de la începutul meciului. Vieri, golgheterul echipei în acel sezon, s-a accidentat şi a fost înlocuit de Ivan Zamorano.

Fanii interişti nu au avut prea mult timp să se îngrijoreze, pentru că, în minutul 36, Cauet a obţinut o lovitură liberă din colţul careului, în partea dreaptă. În mod normal, o poziţie pentru un jucător de picior stâng. Dar lângă minge a rămas doar Baggio. „Urmează probabil o centrare”, s-a gândit toată lumea. În schimb, decarul nerazzurrilor l-a surprins pe Gianluigi Buffon cu o execuţie directă, pe lângă zid, la care portarul parmegianilor nu a putut interveni. Lippi făcea primul pas spre păstrarea postului. Baggio, spre despărţirea de Inter.

Deşi nu mai avea strălucirea de la începutul şi de la mijlocul anilor '90, Parma nu era un adversar de subestimat şi avea în continuare destui jucători foarte buni şi capabili să influenţeze decisiv soarta unui meci. Alberto Malesani se baza, printre alţii, pe Thuran, Cannavaro, Dino Baggio, Crespo sau Amoroso. Totuşi, cel care a restabilit egalitatea a fost Mario Stanic, abia intrat pe teren, atacantul croat înscriind cu o lovitură de cap, în urma unui corner, când mai rămăseseră de disputat 20 de minute.

Părea că partida se îndreaptă spre prelungiri, adăugând şi mai mult dramatism barajului. Dar, în minutul 84, Recoba a demarat pe partea stângă, de unde a trimis o centrare plouată în careul Parmei. Zamorano a câştigat duelul aerian cu Fabio Cannavaro şi a întors mingea la 17-18 metri de poarta lui Buffon. Acolo aştepta Baggio, care şi-a potrivit paşii şi a tras cu stângul. Din prima, curat şi fără speranţe pentru goalkeeperul parmegian. Expresia pură a unui talent unic. Un gol fantastic, care a salvat un alt sezon cenuşiu al Interului. Şi un adio glorios. Cel mai frumos mod de a se despărţi de fanii care au stat mereu de partea lui.

A primit nota 10 în Gazzetta dello Sport

La un minut după ce a marcat al doilea său gol, Baggio a fost înlocuit cu Fresi. A fost momentul în care "Il Divin Codino" a triumfat definitiv în faţa lui Lippi. Ieşirea sa de pe teren a fost un lung şi meritat standing-ovation din partea unor tifosi care înţelegeau că pierd unul dintre cei mai importanţi jucători din istoria fotbalului italian. Golul de 3-1, înscris de Zamorano în prelungirile partidei, a trecut aproape neobservat.

„A fost un an dificil, dar eu sunt un profesionist serios, în ciuda problemelor cu antrenorul. Am demonstrat-o şi în acest sezon, aţi văzut-o şi în această seară”, a spus Baggio la finalul meciului, în timp ce, pe rând, coechipierii săi treceau pe la el să-l felicite. Întrebat dacă va continua la Inter, a răspuns că nu ştie. Dar toată lumea ştia deja.

În acea vară, Baggio a plecat de la Inter şi a semnat cu Brescia, unde avea să petreacă un final frumos de carieră. Lippi a rămas, dar nu pentru mult timp. În debutul sezonului următor, nerazzurri au fost eliminaţi ruşinos în preliminariile Ligii Campionilor, după o dublă cu suedezii de la Helsingborg, iar în prima etapă din Serie A, au pierdut pe terenul Regginei (1-2), meci la finalul căruia, cu aceeaşi aroganţă care îi era caracteristică, Lippi a declarat că jucătorii săi „merită câte un şut în fund”. A fost prea mult pentru Massimo Moratti, care l-a demis pe tehnicianul de la care aştepta atât de mult, dar i-a oferit atât de puţin.

A doua zi după barajul cu Parma, Roberto Baggio a primit nota 10 în Gazzetta dello Sport, un lucru care se întâmplă extrem de rar. "La pagelle" reprezintă o adevărată instituţie în fotbalul italian, iar în cei 40 de ani de când au fost introduse, celebrul cotidian roz a acordat doar de şapte ori nota maximă. Roby se numără printre cei care au primit-o, alături de Alessio Scarpi, care i-a salvat viaţa pe teren coechipierului său Gianluca Grassadonia, Buffon şi Cannavaro, după finala Cupei Mondiale din 2006, rusul Igor Salenko, pentru cele cinci goluri marcate Camerunului la Cupa Mondială din 1994, polonezul Robert Lewandowski, după ce a înscris de patru ori cu Real Madrid în semifinalele Ligii Campionilor din acest an, şi Diego Milito, argentinianul fiind notat cu +10 pentru prestaţia sa din finala Ligii Campionilor din 2010.

Meciul cu Parma şi acea notă de 10 primită reprezintă testamentul lui Baggio pentru fanii interişti. Care i-au fost întotdeauna recunoscători, chiar dacă nu a realizat atât cât ar fi putut s-o facă în tricoul nerazzurro. Din acest motiv, la despărţire, în tribunele de pe Bentegodi, se putea vedea un banner pe care stătea scris „Roby10 Grazie di esistere”.

Povestea video


Comentarii
  • 2013-12-08, 20:14
  • Scris de : gigi
un articol superb despre un fotbalist genial.

Scrie un comentariu

(nu va fi publicat)
* camp obligatoriu 4 + 2 =
ANTI-SPAM
Adaugă comentariu
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Fanii lui "U" Cluj pot deveni 'socios'!
"U" Cluj va demara, în următoarele săptămâni, o campanie pentru un proiect tip socios. Suporterii vor putea deveni membri susţinători ai Asociaţiei "Alb-Negru", printr-o cotizaţie anuală. Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Dragoste pentru culori, indiferent de ligă!
Petrolul a strâns 6.500 de fani pe „Ilie Oană”, la partida cu Tufeni Băicoi! Mesaj pentru "U" Cluj și alte echipe de tradiție Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
"Nu am plecat niciodată!"
"U" Cluj a convins unul dintre preferaţii tribunelor să se alăture echipei şi în Liga a IV-a. Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Construcţia-gigant inaugurată la Cluj a dat startul Campionatului European!
Acesta va fi găzduit anul viitor în Polivalenta clujeană! Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Comando la Cluj!
Şedinţele de antrenament ale lui Ema Dolha fac deliciul publicului din parcul "Haţieganu" Sport Viral
Grădiniță St. Pauli
Grădiniță St. Pauli
FedCup. Romania vs. Germania, Ziua I
Fotografii: Daniel RUS / Stiridesport.ro
FedCup. Romania vs. Germania, Ziua I
CFR Cluj - ACS Poli Timişoara 1-0, 19 iulie 2015
Victorie pentru CFR Cluj, în primul meci de acasă al feroviarilor în sezonul ...
CFR Cluj - ACS Poli Timişoara 1-0, 19 iulie 2015
Transilvania Rally 2015 - PS 1 Floreşti
Transilvania Rally 2015, a cincea etapă din cadrul Campionatului Naţional de Raliuri, a debutat ...
Transilvania Rally 2015 - PS 1 Floreşti
Finala Cupei României - "U" vs. Steaua 0-3, 31 mai 2015
Steaua lui Gâlcă câştigă Cupa României după o victorie facilă împotriva...
Finala Cupei României - "U" vs. Steaua 0-3, 31 mai 2015
Reunire CFR Cluj, 15 iunie 2015
Lotul echipei CFR Cluj s-a reunit luni la Baza Sportivă "Transilvania", unde au ...
Reunire CFR Cluj, 15 iunie 2015
România - Serbia 24-28, 13 iunie 2015
România s-a calificat la Campionatul Mondial de Handbal, însă a suferit până la ...
România - Serbia 24-28, 13 iunie 2015
U Cluj - Ceahlăul Piatra Neamţ 2-0, 27 mai 2015
Succes amar pentru Universitatea Cluj! Retrogradaţi încă din etapa trecută, "studenţii" ...
U Cluj - Ceahlăul Piatra Neamţ 2-0, 27 mai 2015
CFR Cluj - Rapid Bucureşti 2-1, 23 mai 2015
Rapidul este a doua formaţie care a părăsit, sâmbătă, Liga 1, după Universitatea Cluj! ...
CFR Cluj - Rapid Bucureşti 2-1, 23 mai 2015
Asesoft - BC Mureş, finala 2015
CSU Asesoft a facut un pas important spre un nou titlu de campioana in Liga Nationala, ...
Asesoft - BC Mureş, finala 2015