Rugby

Special Foto
Omul care iese din grămadă. Un superinterviu cu cel mai selecționat rugbist român, Cristian Petre

  • Publicat în 31 Decembrie, 2013 la 14:15
  • de
Omul care iese din grămadă
Foto: frr.ro

Noul lider al Farului, Cristian Petre, rugbistul cu cele mai multe selecții la Națională (93), povestește despre sport şi mentalitate după 13 ani petrecuţi în campionatul francez.      

„Grămada cere vârf”, e o expresie auzită des în jocurile copilăriei. Avea 14 ani când un antrenor i-a spus că Naţionala e doar un vis de copil. Cristian Petre s-a ambiţionat să-i arate că visurile sunt palpabile, că le poţi atinge dacă nu renunţi. Între timp, a ajuns la 93 de selecţii în Naţională, a purtat banderola şi vrea să treacă de pragul cu numărul 100.

Dacă veţi citi interviul, veţi înţelege că performanţa realizată de Cristian Petre (34 de ani) nu e întâmplătoare. Dincolo de grămada selecţiilor, e un sportiv care nu şi-a bătut joc de meserie şi de public.   


Cristian Petre la Cupa Mondială din 2011. Foto: rugbyworldcup.com 

- Ai copilărit la Oradea şi e surprinzător că ai ales rugbyul, când acolo există tradiţie în polo sau judo.

- Cred că e ceva genetic, fac parte dintr-o familie de sportivi. La 7 ani am început cu atletismul, am practicat aruncarea suliţei. La copii se folosea mingea de oină. Am avut probleme medicale cu umărul şi cu cotul. Un doctor m-a avertizat că voi avea foarte mari probleme dacă nu mă opresc.

- Cum ai ajuns la rugby?

- Un prieten foarte bun din Oradea juca rugby şi m-a chemat la un antrenament. Mi-a plăcut că era un sport colectiv. La atletism eram singur. Nu erau condiţii, nu aveam crampoane. Era foarte greu. Aveam 14 ani când am început. Îmi aduc aminte că l-am întrebat pe antrenorul de la Oradea, Ciobanu, dacă vreodată pot să ajung să joc în echipa naţională.

- Ce ţi-a răspuns?

- Mi-a zis că astea sunt visuri. Mi-am terminat studiile la Oradea şi eram indecis. Antrenorul Universităţii Cluj, Octavian Chihaia, a venit la Oradea şi mi-a zis că vor să mă ia la echipa de juniori. La 17 ani am venit la Cluj, unde am intrat la Facultatea de Sport. Am reuşit să ajung la prima echipă şi mi-am spus că ambiţiile nu au cum să se oprească la acest nivel. Presiunea din partea familiei, care mă vedea fotbalist, era mare. Am avut şi verişori care jucau fotbal, tatăl meu a practicat acest sport, a și fost arbitru. Au încercat să mă atragă şi pe mine. Au încercat să mă ducă la fotbal.

De ce a rămas Ienei uimit

- Şi nu ţi-a plăcut?

- Tata era superprieten cu Emerich Ienei. Nu am avut nici o treabă. „Nu am ce să fac cu el. Se pune în spatele portarului”, i-a povestit tatălui meu. Nu am stat pe teren, m-am dus direct în spatele portarului, care a fost foarte supărat. „Ăsta e locul meu!”, mi-a zis. „Stai liniştit, că nu te deranjez”, i-am răspuns.

- Părinţii au acceptat faptul că practici rugbyul?

- Mama mea ştia că fac rugby, iar vreo şase luni a ascuns acest lucru de tata. I-a fost greu să-i spună că nu fac fotbal. Într-un final, aveam un turneu de trei zile la Timişoara şi a fost nevoită să-i spună. În fine, nu a fost un moment foarte plăcut pentru tata. Uşor-uşor am ajuns să-i dovedesc că reuşesc pe cont propriu. Echipa din Cluj mi-a asigurat cazarea şi salariul, apoi am ajuns la Naţională. Am debutat în 2001 într-un meci cu Anglia.

„La fotbal, eu sunt fanul Universităţii Cluj. Am simpatizat şi Steaua, când Universitatea era în liga secundă”

- L-ai sunat pe domnul Ciobanu să-l anunţi că ai jucat pentru Naţională?

- Nu l-am mai sunat, pentru că am avut un gust amar că nu au avut încredere în mine. Cei din Oradea m-au descoperit şi m-au format, dar nu au crezut în mine. O perioadă am fost singurul jucător din Transilvania chemat la echipa naţională.

- A fost greu să te impui? Nu veneai de la o echipă cu influenţă.

- Nu a fost uşor, fiindcă în lot erau sportivi de la Steaua şi Dinamo, echipe care dominau campionatul. Mi-am câştigat şi respectul, şi locul în echipă. Am ajuns să joc la trei Cupe Mondiale.

„Am avut frisoane când australienii strigau România!”

- Care e prima amintire de la cele trei turnee finale?

- Cu siguranţă, îmi amintesc prima Cupă Mondială, cea din Australia, un continent unde nu foarte multă lume ajunge. Am rămas foarte surprins de oamenii de acolo. Dacă aş putea să mă stabilesc în Australia, cred că nu aş ezita. Am avut primul meci cu Irlanda şi, cu 20 de minute înainte de final, eram pe cale să câştigăm. A fost sentimentul cel mai frumos când am simţit că un stadion cu zeci de mii de spectatori ne susţine, publicul striga „România”. Am simţit că rugbyul nu e doar sportul pe care-l vedem la noi în ţară, e mult mai mult. Am avut frisoane, pentru mine a rămas cea mai frumoasă Cupă Mondială.


Cristian Petre (centru) se bucură după o victorie a Naționalei. Foto: leprogres.fr.

- A mai fost un moment important în 2011, când aţi condus Scoţia la Cupa Mondială.

- A mai fost un meci asemănător şi cu Italia în 2007. Am condus cu 24-22 şi am pierdut pe două greşeli personale. Cu Scoţia cred că a fost şi o eroare a băncii tehnice. Nu pot să analizez antrenorul, dar eu nu aş fi schimbat jucătorii pe care i-a înlocuit. Erau în formă şi mai erau 7 minute.

- Probabil că a vrut să folosească sportivi mai proaspeţi.

- Şi exact oamenii care au intrat au ratat două placaje decisive şi am primit două eseuri în şapte minute. Intram în istorie dacă am fi câştigat cu Scoţia.

„Când joci la Naţională reprezinţi o naţiune, România. Nu pot să intru pe teren şi să fiu un jalon, să facă adversarii ce vor din mine”

„Noi acceptăm foarte uşor înfrângerea”

- Am fost la un moment dat foarte aproape să fim cooptaţi în Turneul celor Şase Naţiuni, dar acolo a ajuns Italia. De ce nu am intrat?

- Perioada în care am trecut de la amatori la profesionism a fost foarte greu. Când aveam sport amator, rivalizam cu toate echipele. Profesionalismul l-am înţeles greşit, la fel ca şi democraţia. Noi nu puteam îndeplini nici cerinţele economice. Trebuia să avem un minim de 20.000 de spectatori la fiecare meci internaţional din Turneul celor Şase Naţiuni. Ne-au lipsit baza materială şi susţinerea financiară. Italia a fost cu foarte puţin peste noi când a intrat.

- Antrenorii noştri sunt racordaţi la ce se întâmplă în campionatele tari?

- Antrenorii români au un sistem conservator, au rămas cu ce au învăţat când erau tineri. Lucrurile se schimbă, iar ei nu acceptă.

- Ce e diferit în Franţa faţa de România? Nu mă refer la baza materială.

- Mentalitatea!

- Ce înseamnă asta?

- Când spui anumite lucruri, trebuie să crezi în ele. E foarte uşor să spui că „suntem buni, ajungem la Cupa Mondială”. Trebuie să demonstrezi pe teren. Noi ne lăsăm foarte uşor bătuţi când suntem la greu, poate şi pentru că suntem latini. În schimb, dacă ne uităm la anglosaxoni, vedem că dau tot până în ultima secundă. Noi, spre sfârşitul meciurilor, nu suntem siguri că avem jocul în mână.

- E o chestiune de psihic?

-Mentalul e foarte puternic. Cei din Noua Zeelandă sunt crescuţi să creadă că sunt învingători şi că nimeni nu poate să-i învingă. Noi acceptăm foarte uşor înfrângerea. „Ei, asta este! Trecem peste, e un joc, atât am putut”. La ei nu există aşa ceva.

„Rugbyul te iniţiază pe un drum al vieţii în care eşti conştient de toate greutăţile, de bucuriile sau dezamăgirile pe care le poţi avea”

„Cu un placaj tare îi arăţi adversarului că eşti peste el”

- Voi jucaţi cu Anglia la victorie?

- Eu, da, şi mă gândesc că şi colegii mei simt acelaşi lucru. Sigur că o echipă pierde, alta câştigă, dar când pierzi să ieşi cu capul sus. Fiecare sportiv, dacă se gândeşte la ce a făcut pe teren, să nu aibă ce să-şi reproşeze. Noi, rugbyştii, suntem o familie. Poate pe teren se ajunge şi la o bătaie generală, dar după meci suntem împreună, devenim superprieteni şi cu cei cu care am fost în conflict.

- Încasezi multe lovituri în timpul jocului? Ce nu se vede la televizor?

- Joc şi cu proteză şi fără proteză. Să nu crezi că sunt lovituri cu pumnul, poate mai demult era aşa. În schimb, printr-un placaj foarte tare îi arăţi adversarului că eşti peste el. Dacă începem să primim, să primim, la un moment dat cazi, aşa cum o face România, aproape în orice joc, în primele 20 de minute.


Foto: rugbyworldcup.com

- Ce senzaţie ai când asişti la ritualul „Haka” al sportivilor din Noua Zeelandă?

- Nu poţi să te uiţi în altă parte, ar fi lipsă de respect. Îmi aduc aminte că eram foarte concentrat. Mă uitam la ei, dar în mintea mea deja mă vedeam pe teren. Sunt oameni ca noi, dar parcă te şi motivează mai mult. Sunt două lucruri. Ori te motivează, ori eşti ca un căţeluş care bagă coada între picioare.

- De unde vine porecla „Brother” (Frate)?

- Am primit-o la Cluj. Nu ţineam bine minte numele unor colegi. Erau doi coechipieri al căror nume tot timpul îi uitam. I-am spus unuia dintre ei „Brothere” şi de acolo a pornit. Apoi mi-a rămas în vocabular, aşa le spuneam tutoror.

- Mai ştii cum îi cheamă pe cei doi?

- Nu! (râde cu poftă)

Farul şi familia, argumentele revenirii în ţară

- Cum ai caracteriza experienţa franceză şi ce ai aduce în România?

- Am jucat 13 ani în Franţa. E foarte greu să pun în balanţă experienţa din Franţa cu realitatea din România. Cu siguranţă, că nu pot eu, Cristian Petre, să schimb sistemul, că nu o să reuşesc. Am să încerc să schimb foarte multe lucruri, dar etapă cu etapă. Când se vor repatria şi alţi sportivi care evoluează în Franţa şi vor antrena în România, vom reuşi să introducem alt sistem al rugbyului în România.

- Ai sărit cu coarda elastică, ai făcut şi alte nebunii. Te ajută să intri mai motivat pe teren, fără teamă?

- La săritura cu coarda elastică am vrut să-mi testez limitele.

- Ţi-a fost frică?

- Ce să zic? Da! Eram cu Dumitraş şi cu Tincu. Primul care a sărit a fost Dumitraş şi când a venit şi l-au ridicat, mi-a zis „Nu sări!”. Eu urmam la 15-20 de secunde. Mi s-au înmuiat un pic picioarele, dar am vrut să vad care e limita pe care pot să o ating. Când am sărit cu coarda, mi-am dat seama că pot să trec peste un alt nivel al mentalului. Am vrut să sar cu paraşuta, tot cu Dumitraş şi cu Tincu, dar nu ne-au lăsat antrenorii de la lot. Adrenalina pe care o ai acolo, dacă o transpui pe teren, eşti convins că orice se poate. După ce am sărit noi cu coarda, 80% dintre jucători au mers şi au sărit.

- Cum vei sărbători selecţia cu numărul 100?

- Nu ştiu încă. Am 93 de selecţii acum. Cred că Federaţia va dori să celebreze momentul, pentru că voi fi primul sportiv care realizează această performanţă.

- De ce ai revenit în ţară?

- Propunerea clubului Farul a fost foarte interesantă, dar mai mult m-a motivat încrederea pe care mi-au arătat-o. Am vrut şi să fiu mai aproape de soţia mea, ea lucrează la Bucureşti şi a născut în urmă cu 10 luni. Pe băieţel în cheamă Alexander-Christian,. Prinţul William i-a pus acelaşi nume copilului, dar după mine. L-a preluat de la mine (râde). Îmi va lipsi publicul francez, acolo jucam cu minim 5.000 de spectatori. Cred că sunt singurul jucător activ care am luat decizia să revin.

La rugby, şi bătaia e o formă de respect

- L-ai lăsa pe copilul tău să facă rugby?

- Sincer, e o decizie foarte grea. Nu am să-i impun, am să-i explic ce am făcut eu. Dacă decizia lui e să aleagă acest sport, îl voi susţine.

- Ţi-e mai greu să ridici bebeluşul în braţe decât un adversar?

- E cu totul diferit, face parte din mine. Are foarte multă energie şi mă bucur foarte mult că-mi seamănă. Mai am o fetiţă, Mya, cu fosta soţie. Are cinci ani. Ea creşte în Franţa.

- De ce ar trebui să vină un copil la rugby? E un sport mai dur şi nu se câştigă atâţia bani ca în fotbal.

- Lăsând partea financiară la o parte, rugbyul e un sport educativ. Te formează şi ca sportiv, şi ca om, pentru viaţa de zi cu zi. Un rugbyst se maturizează diferit faţă de restul. El cunoaşte respectul, în rugby există respectul faţă de adversar, de arbitru, de public.


Foto: frr.ro

- Şi bătăile?

- Tot un fel de respect. Tensiunea pe teren e foarte mare. Dacă adversarul încearcă prin alte maniere să se impună, nu poţi să nu răspunzi. Dacă nu răspunzi, te umileşte. Sunt şi situaţii când e bine să nu răspunzi, fiindcă, dacă e flagrant, arbitrul vede şi te sancţionează. Mai primeşti una, două, mai şi dai

- Care este explicaţia recordului de selecţii?

- În primul rând e munca pe care am depus-o zi de zi. Am cunoscut suferinţa de a munci în sport şi nu am vrut să mă opresc. A doua calitate cred că este stăpânirea de sine. Nu cred că am ajuns un jucător respectat sărind anumite etape, iar modestia contează foarte mult. Suporterii te apreciază mai mult dacă îi laşi pe ei să vină spre tine, nu mergi tu către ei să le arăţi cine eşti. În Franţa mi s-au întâmplat multe lucruri de genul acesta. Erau oameni pe care nu-i văzusem niciodată şi veneau şi vorbeau cu mine. „Eşti printre puţinii sportivi cu care putem discuta”, îmi spuneau. Îi simţeam de parcă am face parte din aceeaşi familie.  

„La Farul, împreună cu antrenorul Kelly, sper să reuşim să schimbăm mentalitatea jucătorului. Eu, ca antrenor-jucător, va trebui să fiu un exemplu”

Despre rolul liniei a II-a

Cristian Petre e jucător de linia a II-a. Doi sportivi fac parte din linia a II-a, jucători ce poartă numerele 4 şi 5.  „Linia a doua stâlpul grămezii, e motorul echipei. Creierul sunt numărul 9 şi numărul 10, adică mijlocaşul la grămadă şi mijlocaşul la deschidere”. În rugby poate fi identificat cu uşurinţă postul unui jucător în funcţie de numărul de pe tricou. De exemplu, închizătorul, un post pe care a jucat mai rar şi Petre, poartă numărul 8.

A debutat şi în afaceri

Cristian Petre a intrat şi în lumea afacerilor datorită naşilor de cununie. „Naşii au o fabrică la intrarea în Turda, Plast Technik, care se ocupă cu producţia de tâmplărie PVC şi aluminiu. Eu am deschis împreună cu un prieten francez o societate în Franţa, Tecknoplastik, care să valorifice produsele. Am făcut un parteneriat cu prietenul meu francez, el se va ocupa de tot ce ţine de Franţa, iar eu de tot ce ţine de România. Exportăm în Franţa. I-am dat drumul din septembrie, nu e uşor să câştigi piaţa franceză”.

„Viorel Moldovan e un rege la Nantes”

Cristian Petre a constatat cât de popular e Viorel Moldovan la Nantes, echipa cu care a câştigat un titlu de campion al Franţei: „Viorel Moldovan e ca un rege pentru cei din Nantes. Mi-au vorbit foarte mult despre el, este un exemplu. Chiar l-am văzut, dar nu am reuşit să vorbim, pentru că era înconjurat de foarte multă lume. Are şi o casă la Nantes, e o emblemă pentru fotbalul din Nantes”. Deşi a jucat în aceeaşi perioadă cu Bănel Nicoliţă la Saint-Etienne şi Nantes, cei doi români nu s-au văzut. „Nu m-am întâlnit deloc cu Bănel. Înainte de Nantes, am fost la Saint-Etienne şi nici acolo nu ne-am văzut. Au vrut câţiva jurnalişti să ne aducă faţă în faţă”, a explicat Cristian.

Farul e pregătită de secundul Naţionalei

Cristian Petre este încântat de provocarea oferită de contractul cu Farul Constanţa, unde va fi antrenor secund şi jucător. „Farul mi-a oferit exact suma pe care o câştigam în Franţa, plus alte facilităţi. Sunt 500 de sportivi legitimaţi la Farul, care au asigurată masa. Obiectivul fixat de preşedintele clubului este titlul”, a povestit Cristian, care şi-a propus să înceapă în 2014 Şcoala de Antrenori în România, Franţa sau Anglia. Farul reia pregătirile pe 20 ianuarie. „Am de lucrat la partea fizică. Am oprit activitatea în noiembrie”. Farul a încheiat Superliga pe locul 4 şi a fost preluată în decembrie de englezul Neil Kelly, secundul echipei naţionale a României.

CIFRE

700.000 de euro pe sezon câştigă Wilkinson la Toulon, fiind cel mai bine plătit sportiv din campionatul francez

30.000 de euro pe an e contractul lui Florin Vlaicu, principalul marcator al Naţionalei

13 ani a jucat Cristian Petre în Franţa

DIN LABORATORUL UNUI CAMPION

- Evită carnea roşie

- Consumă, de regulă, carne albă, peşte şi paste

- Nu neglijează recuperarea. „Recuperarea nu înseamnă doar odihnă. Mai demult sportivii spuneau că merg la saună să slăbească. La saună elimini toxinele, nu slăbeşti. La jacuzzi sau saună, muşchii îşi revin după efort”

MESAJUL LUI CRISTIAN PETRE PENTRU IUBITORII RUGBYULUI

„Să sperăm că 2014 va fi un an bogat pentru tot sportul românesc. Pentru echipa Farul sper să fie un an rodnic”


Cristian Petre, la interviul pentru stiridesport.ro. Foto: Daniel Rus.

CRISTIAN PETRE

Data naşterii: 22.03.1979

Locul naşterii: Oradea

Înălţime: 1,97 m

Greutate: 113 kg

Post: Linia a doua (mai rar - închizător)

A jucat la echipele: Universitatea Cluj, Racing-Metro, Tarbes, Brive, Beziers, Saint-Etienne, Nantes

Are 93 de selecţii în echipa naţională

A participat la Cupele Mondiale din 2003, 2007 şi 2011  

Comentarii
  • 2014-1-12, 16:30
  • Scris de : Florin
Lasand subiectul la o parte, va invit sa jucati un simulator economic, politic, social si militar, in care puteti transforma moneda virtuala din joc, in moneda reala, adica in buzunarul vostru. Inscrierea e simpla: accesati link-ul urmator: http://www.marketglory.com/strategygame/midosorin apoi, dati click pe “Sign Up NOW”. Alte detalii, in joc. Mult succes !

Scrie un comentariu

(nu va fi publicat)
* camp obligatoriu 6 + 4 =
ANTI-SPAM
Adaugă comentariu
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Fanii lui "U" Cluj pot deveni 'socios'!
"U" Cluj va demara, în următoarele săptămâni, o campanie pentru un proiect tip socios. Suporterii vor putea deveni membri susţinători ai Asociaţiei "Alb-Negru", printr-o cotizaţie anuală. Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Dragoste pentru culori, indiferent de ligă!
Petrolul a strâns 6.500 de fani pe „Ilie Oană”, la partida cu Tufeni Băicoi! Mesaj pentru "U" Cluj și alte echipe de tradiție Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
"Nu am plecat niciodată!"
"U" Cluj a convins unul dintre preferaţii tribunelor să se alăture echipei şi în Liga a IV-a. Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Construcţia-gigant inaugurată la Cluj a dat startul Campionatului European!
Acesta va fi găzduit anul viitor în Polivalenta clujeană! Sport Viral
Citeşte mai multe pe Sport Viral
Comando la Cluj!
Şedinţele de antrenament ale lui Ema Dolha fac deliciul publicului din parcul "Haţieganu" Sport Viral
Grădiniță St. Pauli
Grădiniță St. Pauli
FedCup. Romania vs. Germania, Ziua I
Fotografii: Daniel RUS / Stiridesport.ro
FedCup. Romania vs. Germania, Ziua I
CFR Cluj - ACS Poli Timişoara 1-0, 19 iulie 2015
Victorie pentru CFR Cluj, în primul meci de acasă al feroviarilor în sezonul ...
CFR Cluj - ACS Poli Timişoara 1-0, 19 iulie 2015
Transilvania Rally 2015 - PS 1 Floreşti
Transilvania Rally 2015, a cincea etapă din cadrul Campionatului Naţional de Raliuri, a debutat ...
Transilvania Rally 2015 - PS 1 Floreşti
Finala Cupei României - "U" vs. Steaua 0-3, 31 mai 2015
Steaua lui Gâlcă câştigă Cupa României după o victorie facilă împotriva...
Finala Cupei României - "U" vs. Steaua 0-3, 31 mai 2015
Reunire CFR Cluj, 15 iunie 2015
Lotul echipei CFR Cluj s-a reunit luni la Baza Sportivă "Transilvania", unde au ...
Reunire CFR Cluj, 15 iunie 2015
România - Serbia 24-28, 13 iunie 2015
România s-a calificat la Campionatul Mondial de Handbal, însă a suferit până la ...
România - Serbia 24-28, 13 iunie 2015
U Cluj - Ceahlăul Piatra Neamţ 2-0, 27 mai 2015
Succes amar pentru Universitatea Cluj! Retrogradaţi încă din etapa trecută, "studenţii" ...
U Cluj - Ceahlăul Piatra Neamţ 2-0, 27 mai 2015
CFR Cluj - Rapid Bucureşti 2-1, 23 mai 2015
Rapidul este a doua formaţie care a părăsit, sâmbătă, Liga 1, după Universitatea Cluj! ...
CFR Cluj - Rapid Bucureşti 2-1, 23 mai 2015
Asesoft - BC Mureş, finala 2015
CSU Asesoft a facut un pas important spre un nou titlu de campioana in Liga Nationala, ...
Asesoft - BC Mureş, finala 2015